În urma unor reorganizări de conținut, acest articol a fost mutat aici de la un alt site, prezervând toate comentariile

De un timp nu mă mai bag în discuțiile astea deghizate ca dialog român-maghiar, fiindcă le consider inutile: jumătate din participanți gândește ca mine, deci n-am face altceva decât să ne batem pe umeri, ce băieți faini suntem, iar cu cealaltă jumătate nu văd nici o șansă de comunicare, fiindcă vin cu preconcepții precum și emoții, și nu apreciază o discuție rațională. Dar acuma Lucian Mîndruță m-a chemat să scriu… că și eu-s din ăla care nu pune bombe.

Pe când patrioții post-revoluționari (post-comuniști?) au decis ca sărbătoarea națională a României să fie mutată pe ziua de 1 decembrie, eu nu mai locuiam în România. N-am fost acasă niciodată pe această zi de când a fost declarată mare sărbătoare. De departe, cu parada militară, cu steagurile și cu toate cuvântările naționaliste, care dovedesc lipsa totală de înțelegere adevărată a unirii inițiate de românii din Ardeal, deci cu toate astea, privind de aici, de pe malul celălalt al Atlanticului, se părea să fie o variațiune de iarnă a zilei de 23 august. Și pe tribună încă mișuna de bolșevici…

Din știrile ajunse aici se părea că mulți dintre români, mai cu seamă cele două grupări sociale care sunt cele mai periculoase, anume cei neșcoliți și cei foarte școliți, dar naționaliști intelectuali, nu sărbătoreau România pentru ei înșiși, ci împotriva cuiva. Mai ales împotriva maghiarilor din Transilvania. Era ca și cînd eram copil și adolescent la Cluj: în ziua de 24 ianuarie încercam să evităm trecerea prin centru, pe la statuia lui Matia Corvin, fiindcă de regulă cetățeni turmentați se suiau pe cal și cântau doar un singur rînd din Hora Unirii – în care (con)text dușmanul eram noi, toți ’bozgorii’ din Ardeal. Părinții și dascălii de pe vremea aia ne sfătuiau să stăm acasă în seara respectivă.

De la 1990 încoace, când bolșevicii și prostimea adunată la Alba Iulia huiduiau pe Corneliu Coposu, până când Noua Dreapta defila pentru a înfricoșa maghiarii în localitățile unde trăiau de secole… nivelul de măreția și de solemnitate ce ar trebui să caracterizeze o sărbătoare națională a coborât tot mai jos și mai jos.

Dar, precum ziceam, pe mine personal nu m-a afectat, că sunt destul de departe să fiu ferit de frecușurile zilnice ale politicii de acasă. Eram însă, și sunt și astăzi destul de activ în diferite foruri și rețele sociale unde am încercat să militez pentru un nou paradigm în relațiile româno-maghiare și maghiaro-române. În articole și postări peste tot am afirmat cu fermitate că fiecare națiune din Ardeal trebuie să-i țină în frâu pe național-șovinii săi: adică maghiarii să-i oprească cu dârzenie tâmpiții naționaliști ai lor, și românii să facă la fel cu ai lor. Cred și în acest moment că nu duce la nici un rezultat dacă arătăm cu degetul spre naționaliștii „lor” dar nu zicem nimic (și ne uităm în altă direcție) când vine vorba de extremiștii naționaliști de-ai noștri. Din păcate așa-numitul dialog maghiar-român (or român-maghiar, depinde de unde îl privești) rareori depășește acest nivel de mahala, cea mai frecventă replică fiind „ba a mă-tii”…

Am scris și despre faptul sociologic că ungurii de pretutindeni sunt ancorați în trecut, „viziunea” lor despre viitor e cu capul întors spre ceea ce a fost, că ședem invers în șaua, că prea mult suntem orientați spre trecutul glorios (sau ce credem noi că a fost glorios). În patria mea mai restrânsă, numită Ardeal/Transilvania, energiile intelectuale sunt risipite într-o dispută descreierată având ca scop stabiliarea „dreptului primordial” asupra pământului pe baza întâietății în cioplirea primului topor de piatră. E o spirală înnebunită ce coboară la adâncimi tot mai întunecate ale mizeriei umane. N-am chef să particip în concursul ăsta. Nici în acela cică cine a tras primul glonț… acum 70 sau 100 sau 500 de ani. Prin munca mea (de ajutor umanitar) am fost martor unde duce când ofense legendare de cinci sute de ani te fac să-ți ucizi vecinul de azi, care vorbește aceeași limbă ca și tine, numai că merge la o altă biserică.

Trebuie să admit, Trianonul a fost un șoc național pentru Ungaria din acel moment istoric și pentru toți ungurii. Sau maghiarii – e totuna cum îi zici. E un moment istoric dureros chiar și până astăzi, și de cele mai multe ori nu pentru că sute de mii de kilometrii pătrați cu milioane de locuitori maghiari pe ei au fost „trecute” într-un alt stat, sub un nou regim dominat de popoare de altă etnie decât maghiară (cu toate că și acest fapt e parte a experienței cu tonuri tragice în amintirea ungurilor), ci pentru felul în care acești maghiari au fost tratați în ultima sută de ani de către gazdele noi în acele ținuturi. Noul stat, și acum să ne referim doar la România care este în centrul evenimentelor legate de presupusul atentat, a făcut tot ce a putut să nu ne simțim bine în locul unde ne-am născut. Ba îți traducea prenumele (uneori și numele de familie), ba îți fura un accent de pe o literă, ba nu te lăsa să ai școlile pe care strămoșii tăi le-au construit cu secole în urmă, ba îți lua emisiunile în limba maternă, ba a demolat și distrus pietrele de pe mormântele strămoșilor, ba te amenința să te faci român că altfel n-ai nici o șansă de avansare… În anii dintre cele două războaie mondiale încă existau o mână de ardeleni români care au ridicat glasul împotriva politicii corupte cu mentalitate colonialistă ce sufoca Ardealul. Apoi, când comuniștii și național-comuniștii s-au ridicat la putere absolută, nici o opoziție n-a mai rămas. Și epoca de aur a construirii mitologiei false, a fastasmagoriei „istorice” (denunțată astăzi chiar și de românii cinstiți!) s-a declanșat în plin avânt. Mai în toate narativele astea noi, maghiarii din Transilvania, eram egal cu dușmanul, cu cotropitorul, cu exploatatorul. Inamicii neamului dac, și nu numai – cum zic unii. Și în școală trebuie să te ridici din bancă și cu fața dreaptă să reciți lecția conform căruia ungurimea (adică eu) a asuprit poporul „nostru” în cursul secolelor. Te miri că îmi vine greu să saltez de bucurie de întâi decemvrie? Că nu vreau să intru în horă, dacă singurul vers știut de patrioții beți este ’să piară dușmanu din țară’? Că nu mă simt bine când toată sărbătorirea națională – fie cu lozince comuniste, fie cu tămâiul BOR-ului – devine altceva decât comemorarea cu demnitate și grație a unui eveniment istoric; când devine an act bine gândit și organizat împotriva mea și a celorlalți ne-români, să ne facă să ne simțim nu prea bineveniți în propria noastră țară unde ne-am născut.

În timpul comunismului ne simțeam ca niște orfani, de care a uitat toată lumea, chiar și presupusa Țara Mumă, adica Ungaria comunistă, unde abordarea problemei maghiarilor din țările învecinate (România, Cehoslovacia, URSS/Ucraina, Iugoslavia) era un fel de tabu! A fost pronunțat că totul s-a rezolvat în spiritul tovărășiei socialiste pe baza prieteniei eterne a celor două partide muncitorești/comuniste… ș-atât. România nu ne vrea, iar Ungaria se pretinde că nu existăm. Frustrare dublă. Iar după căderea zidului de la Berlin și tot ce a urmat, toate simțămintele asuprite și ținute sub control de dictaturile de tip sovietic, au explodat. După decenii de singurătate izolată, chiar și cei mai tâmpiți, chiar și cei mai naționaliști de extremă dreapta au fost bineveniți de gloata maghiară ardeleană. Că gloata e gloată indiferent ce limbă vorbește. Vocile treji puține, care se opuneau acestui import de idei și diviziune politică a ardelenilor de-alungul liniei de destrămare a politicii din Ungaria, au fost înlăturate și batjocorite.

Lumea nouă democratică și liberă a adus la suprafață și câcaturile de toate naționalități. Îi las prietenilor mei români să analizeze și să se bată cu coșmarurile lor daco-ortodoxe și național-comuniste. Noi, maghiarii din Ardeal avem destulă treabă cu coșmarurile noastre hunice și scițiene, să nu mai zic sumeriene, de supremație iredentistă și fantezii de zilioane de comitate unde și Iisus era prinț ungur.

Detest când ungurii de pretutindeni se plâng și poartă doliu de 1 decembrie, fără să dea o șansă pentru conciliere.
Detest la fel când românii fâlfâie drapele în aceeași zi prin localități din Secuime. (Chiar și dacă personal nu suport autonomia secuiască pe bază de limbă.) Că nici românii ăia nu vor conciliere.
Detest când organizații politice din Ungaria de azi vin și se amestecă în viața ardelenilor. Fie de stânga sau de dreapta.
Detest când regățenii ce n-au văzut un maghiar ardelean în viața lor, vor să salveze frații români de bau-baul bozgoresc.

N-avem destule date, că autoritățile tac deocamdată, dar dacă într-adevăr acel individ plănuia un atentat – nu în numele meu! Nu cred în rezolvări cu violență. Deși cum trec orele, se pare că e mai mult o diversiune pusă la cale de SRI. Când alții zic că maghiarii din România sunt cea mai mare minoritate etnică din Europa, eu adaug: și cea mai pașnică. Fiindcă nu a existat nici un caz de la 1919 încoace în care maghiarii din Ardeal, maghiarii din România au apelat la violență pentru a obține drepturile lor!

Nu facem bombe, domnilor! Însă când eu vorbesc de necesitatea folosirii metodelor pașnice, se mai găsesc unii care vor zice: păi nici în Tirolul de Sud, nici în Irlanda de Nord, nici în Țara Bascilor majoritatea nu a înțeles niciodată cerințele pașnice până când ăia cu mai multă sânge în **** le-o băgat câte-o bombă-n curu’ lor. Vezi, că nici românii nu ascultă dacă le ceri frumos – zic oamenii frustrați de eșecurile de decenii. Că noi tot cerem ca măcar a tăbliță mică să arate numele orașului și în limba învățată de la mama, dar ăștia școliți și socializați pe la Înalta Poartă ne spun: ioc!
Domnilor patrioți români, ce argumente îmi furnizați să-i pot convinge pe toți cu capul fierbinte că nu bomba, ci negocierile cu promisiuni onorate este calea ce ne duce spre un viitor mai bun? Eu tot zic, dar voi nu-mi dați nici o dovadă să am așa la îndemână…

Deci așa este situațiunea: eu nu fac și nu pun bombe, și niciodată nu vreau ca Transilvania să fie în știrile internaționale pentru că a izbucnit un conflict violent între maghiarii și românii de acolo. Keyword: de acolo! Că pe ăia, care vin cu idei tâmpite din alte locuri, vom expedia acasă scurt. Cu un picior în fund.

Comment with your Facebook account

Megosztom

14 comments on “Io nu fac bombe, măi…

  • Frumos insiruite argumentele tale, echilibrat si logic. Pentru cei cu capul infierbantat nu as putea oferi nici un argument, pentru simplul motiv ca in acel cap nu au loc argumente ,ci doar ura si priviri tampe spre trecut , asa cum cu umor si luciditate observi.
    Celor echilibrati, cu tot respectul, te-as sfatui sa le arati ca tot ceea ce s-a solicitat in numele acestei minoritati etnice a fost indeplinit. Nu enumar aici drepturi care uneori le depasesc pe cele ale majoritatilor etnic, nenumaratele drepturi pe care minoritatea maghiara nu le are in nici o alta tara. iar lucrul acesta il spun toate autoritatile, mai putn fireste – cele maghiare.
    Dar le spun maghiarii, cei care nu au probleme teritoriale, cei care nu privesc spre trecut, cei care nu viseaza la redesenarea granitelor si nu elucubreaza pe tema autonomiei teritoriale (in final). Si o spun comisarii europeni, oferind Romania ca exemplu in acest sens.
    Decenta articolului tau ma face sa cred ca nu va trebui sa revin cu o lunga insiruire de exemple in sprijinul a ceea ce am afirmat.

  • Da, Istvan, o gandire realista si temperata, chiar daca nu sunt cu toate de acord. Eu m-am nascut si am crescut in regiunea Mures Autonoma Maghiara si am vazut putin alfel lucrurile. Acum vad si placute bilingve de pe care unii idioti sterg scrisul, ba intr-o limba, ba in cealalta. (Apropos, stiu si una trilingva in Mures: Sanpaul/ Kereloszentpal/Sanpala-tiganeste.) Nu sunt scolit la Inalta Poarta. Chiar sunt de acord si cu autonomia. In general, nu numai a Ardealului. Autonomie care ar fi mai bine privita daca nu s-ar agita steaguri si embleme cu Ungaria Mare (care nu mai seamana a autonomie, motiv pentru care fraza pe care ai incriminat-o la Mandruta nu era gresita). Si ai dreptate. Dupa 1919 maghiarii din Romania nu au apelat la violenta pentru a-si obtine drepturile. Poate toata povestea asta, in care am remarcat totusi ca nici un maghiar nu-l considera cu adevarat vinovat pe ametitul ala, sa fie startul unui dialog calm si echilibrat. Da, fiecare trebuie sa-i convinga pe ai lui. Sper ca astfel de puncte de vedere sa mai citesc. Si sper, in primul rand, sa aiba si efect.

  • Fain zis! Din pacate lucrurile astea se vad limpede abia dupa ce pui un ocean distanta intre tine si locatie. Abia atunci dispare zgomotul de fond si ramane exact ce ai postat tu mai sus.

  • Da, Istvan, ai dreptate cand spui ca exista un nationalism extremist in ambele popoare si ca singura solutie de calmare a efectelor devastatoare ale acestuia nu poate sa vina decat din interiorul comunitatii in care a aparut. Insa nu inteleg in expunerea ta victimizarea maghiarilor din Romania. Oare nu am suferit cu totii aceleasi lipsuri pe vremea comunistilor? Oare nu ne calcam cu totii in picioare in librarii ca sa prindem o carte buna? Oare cei care ne-au oprimat au fost toti doar de etnie romana? Poate tu nu-ti mai amintesti discutiile de la repartizarea apartamentelor de stat cand se spunea: „Haideti sa ii dam acum lui Joji, ca sa nu se spuna ca ii discriminam pe unguri!”.
    Nu stiu daca tu ai prieteni romani, dar eu am prieteni unguri si nu ne-am placut pentru etnie, ci pentru calitatile umane ale fiecaruia. In viata cotidiana nu cred ca exista diferente intre noi. Toti trebuie sa muncim, sa avem grija de viitorul copiilor nostri. De aceea consider ca ar cam trebui sa le inchidem gura celor care nu provaduiesc decat ura intre noi, care ne scot in evidenta diferentele si uita de cate lucruri frumoase avem in comun, fiecare sa se ocpe de cei din neamul lui.
    Sa nu mai luam in seama politicienii care prin manipulare nu urmaresc decat interesele lor meschine. Si totul e atat de simplu, nu trebuie decat sa fim oameni…

  • Serios? Vai, sa plangem pentru saracii unguri care s-au trezit in Romania, dragii de ei. S-a intors roata. Ce sa mai zicem atunci de cat au suferit romanii din Ardeal atatea sute de ani? Eu zic ca e bine ca s-a intamplat asa, poate invata si ungurii unele lucruri.

  • un articol care se vrea ponderat. dar care nu este. randuri pline ca sloganuri menite sa ne arata ca „noi suntem altfel decat credeti voi”, genul de cacaturi desprinse din imitatori netalentati de-ai lui coelho. in fine, dupa razboi (sau de departe) multi vitezi se arata!

    nu o sa ma adancesc intr-o analiza a textului Dumneavoastra din simplul motiv ca nu merita pierderea de timp. doar o singura intrebare, caci vad ca apreciati din cale afara sintagmele pompoase si golite de sens: de ce „cosmaruri daco-ortodoxe”? sa fie oare acestea oglinda cosmarurilor Dumneavoastra „mongolo-catolice”?

    ah, si ca sa nu ca victimizati aiurea: sotia mea este jumatate unguroaica, am rude si prieteni unguri. unii dintre ei chiar din paturile hardcore ale secuimii, asa ca sa nu-mi sariti la gat cu lozinci de care i-at fi jena si lui tokes! please!

  • Foarte realist pictat.Un gand de la o satmareanca:nu mi se pare ok colonizarea fortata care a avut loc in tot Ardealul (+Partium) ,dar se pare ca totusi pe termen lung nu a avut efecte economico-sociale benefice faptul ca Tinutul Secuiesc a fost lasat compact.Astfel nu a putut sa se nasca o cooperare si fratie adevarata unde sa nu incapa extreme.Desigur exista divergente si intre ungurii din Romania de astazi,de exemplu stereotipic vorbind cei din vest ii consideram pe secui prea inchisi care se cred speciali,ei la randul lor ne considera tradatori pentru ca rar gasesti vreun pur sange,ne-am corcit.Totusi daca va uitati,de cate ori existe conflicte de care ati auzit intre cele doua etnii care trec de tinutul secuiesc?A fost Tg.Mures,dar stim ce s-a intamplat atunci si e foarte aproape de Tinut,a si facut parte din el.A doua chestiune..zice cineva mai sus ca maghiarii in Romania au mai multe drepturi ca majoritatea romaneasca.Ok,doresc si eu o lista cu acele drepturi sa le cer si eu,nu stiam de ele.Multumesc!

  • Ma io stiu un singur lucru. O fost wekkendul asta lung cu Sf Andrei si 1 decembrie. Planuiam impreuna cu un coleg de-al meu, roman, dintr-un alt oras, de departe de maghiarime sa ne ducem undeva prin tara, sa ne plictisim putin si noi, ca de lucrat lucram intruna. Zic si io, macar odata o sa sarbatoresc de 1 decembrie si o sa ma simt bine. Nu de alta dar ne intelegem perfect, cu toate ca suntem de alta natie. Na, s-apoi ne-am socotit paraii, s n-am mai mers nicaieri. A ramas sa nem felicitam reciproc telefonic. Asa ca-mi bag si io in tara asta ce-i de bagat acolo. Asa se naste terorismul. Punct.

  • As fi dorit foarte mult sa fiu de acord cu acest articol,imposibil insa.Ardeleanca sunt,la Cluj am studiat,am avut multi colegi unguri si secui primii nu au creat probleme cei din urma se autoizolau in principal deoarece nu vorbeu mai deloc romaneste ,erau si foarte agresivi verbal.Toti purtau numele si prenumele meghiare fara nici o problema ,nu cunosc nici un caz sa le fi schimbat cineva vreodata .In ce priveste pietrele din cimitire ,as dori conctret un exemplu deorece invers pot da concret,vandalizate si distruse au fost monumente si pietre funerare cu nume romanesti,si numai,in localitati cu populatie inclusiv romaneasca in judetul Harghita si Covasna.De asemenea nulte nume romanesti din aceleasi locuri au fost maghiarizate.Pacat .

  • „Domnilor patrioți români, ce argumente îmi furnizați să-i pot convinge pe toți cu capul fierbinte că nu bomba, ci negocierile cu promisiuni onorate este calea ce ne duce spre un viitor mai bun?”

    Adica acceptati cerintele ungurilor „moderati” ca daca nu, nu putem sa ii oprim pe cei cu capul fierbinte cu bomba si poate va omoara. Ce imi plac amenintarile astea voalate.

  • In urma aplicarii Diktatului de la Viena, in perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, armata maghiara si sasii locali au produs : 919 omoruri, 1.126 schingiuiri. 4.126 batai si 15.893 arestari….. Exemple : la Nusfalau – 11 persoane ; la Treznea – 93 de persoane : la Ip = l57 de localnici impuuscati….. Si atunci, cum iti permiti tu maghiar ori secui, ori cine naiba mai esti sa afirmi ca …DE LA 1919 INCOACE MAGHIARII DIN ARDEAL, SAU MAGHIARII DIN ROMANIA N-AU APELAT LA VIOLENTA ??? Cum iti permiti asemenea MINCIUNI ??? Ne crezi chiar atat de prosti ???

Comments are closed.